Citindu-l pe Joyce: Counterparts

Culegerea de narațiuni scurte (short stories) „Oameni din Dublin” („Dubliners”) de James Joyce abordează tipologii umane în relație simbiotică cu locurile din respectiva urbe. La încrucișarea acestor două aspecte autorul investighează probleme sociale, psihologice, profesionale și familiale, prezentate într-o legătură inextricabilă, ca înfățișare a modului de viață dublinez de la hotarul secolelor XIX-XX.    Atare … Continuă lectura Citindu-l pe Joyce: Counterparts

Fețele Românești ale Unei Rădăcini Semantice

Greşeala noastră a fost, de când am intrat în dezbaterile limbii, că am urmărit numai asemănările noastre cu limba latină şi celelalte limbi neoromane, dar nu ne-am bătut capul cu neasemănările şi tocmai neasemănarea informează duhul sau, cum se zice astăzi, geniul limbilor...Alecu Russo, Cugetări Limba română înfățișează un număr impresionant de unități lexicale preluate … Continuă lectura Fețele Românești ale Unei Rădăcini Semantice

Avatarurile Lingvistice ale Puterii

Limba română conține o serie impresionantă de cuvinte – de la arhaisme la neologisme, ce definesc structuri organizaționale și ranguri care pe parcursul istoriei au avut menirea să asigure buna rânduială în cadrul unor comunități mai mici sau mai mari – familie, neam, țară și stat. Cunoscute ca lexeme autohtone sau ca împrumuturi de-a lungul … Continuă lectura Avatarurile Lingvistice ale Puterii

Despre un Arhaism: Caftan

Principiul istoric de clasificare a cuvintelor în arhaisme și neologisme se manifestă cu suficientă relativitate la nivel interlingvistic prin situarea simultană a unităților lexematice similare pe diferite niveluri diacronice în limbi particulare Acest fapt oglindește flexibilitatea și continuitatea proceselor lingvistice ca metamorfoză perpetuă a limbajului, ale cărui ipostaze sincronice reflectă clar și distinct confluența  diferitor … Continuă lectura Despre un Arhaism: Caftan

Dialectica Durerii Reflectată în Limbaj

Ipostazele limbajului uman sunt înfățișate de o impresionantă varietate de idiomuri pe care știința lingvistică le clasifică într-o taxonomie justificată atât din punct de vedere istoric, cât și structural. Și totuși, contingențele lingvistice manifestate între limbi distincte continua să surprindă prin curioase exemple particulare a căror interpretare imaginativă deseori ajunge egală cu certitudinea cunoașterii acestor … Continuă lectura Dialectica Durerii Reflectată în Limbaj

Agonia Existenței  Reflectată în Limbaj 

O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.   George Coșbuc, Lupta Vieții  Cuvântul agonie, binecunoscut în mai multe idiomuri, este  definit în limba românăca „stare a organismului care precede moartea”, înțelesul lui primar  referindu-se la o suferință fizică, iar cel secundar, care este unul figurat, desemnează zbuciumul și strădania ca chinuri sufletești.   Agonia ca stare fizică se  caracterizată prin dualitatea  unor forțe contradictorii, cele ale vieții și cele ale morții, și prin lupta care se dă între ele până la finalul în care numai una va ieși învingătoare. În cazul agoniei  sufletești conflictul are loc pe plan psihologic între alternative de ordin etic sau sentimental.  În limba română cuvântul agonie cu forma agona apare în glosarul de neologisme „Scara a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare”, care precedă textul operei lui Dimitrie Cantemir „Istoria Ieroglifică”, publicată în anul 1705,  unde este definit ca elinism ce presupune „lupta carea face trupul cu sufletul în ceasul morţii.”   Lucrările lexicografice ale limbii române califică substantivul agonie drept împrumut din limba franceză, prin filiera căreia lexemul latinesc agonia a fost propagat  în limbile moderne, inclusiv în limba engleză, unde  este cunoscut de la sfârșitul secolului al XIV-lea cu forma agony ce definește atât suferințe psihice, cât și chinuri fizice provocate de apropierea morții. Originea acestor lexeme se găsește în substantivul grecesc αγωνία - agōnía,  denominativ atât pentru competițiile din cadrul festivalurilor antice, cât și pentru starea psihologică a participanților, caracterizată prin neliniște, teamă și aprehensiune. Sursele  etimologice ale limbii grecești definesc atare dispoziție ca pe o presiune psihică resimțită intens de către luptătorii angajați în concurs, arătând drept exemplu  de încercare a acesteia versetul din Noul Testament în care este descrisă starea lui Isus înainte de moarte, când s-a rugat în grădina Ghetsimani:  A ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să se roage și mai fierbinte; și sudoarea i se făcuse ca niște picături mari de sânge, cari cădeau pe pământ. Luca 22:44 Astfel, lexemul αγωνία - agōnía apare ca denominativ pentru o stare sufletească asociată cu puternice frământări emoționale repercutate asupra întregului organism. Lucrările lexicografice ale limbii grecești îl arată ca derivat din substantivul ἀγών-agṓn și ca sinonim al acestuia.   Înțelesurile de „chin” și „pătimire”, exprimate de ambele lexeme, se refereau la depășirea obstacolelor și a încercărilor  inerente întrecerilor sportive și artistice din cadrul festivalurilor închinate principalelor zeități cărora le era dedicată victoria – una dintre valorile fundamentale ale societății grecești.   În mitologia greacă aceste semnificații sunt întruchipate … Continuă lectura Agonia Existenței  Reflectată în Limbaj 

Limbajul ca Fațetă a Istoriei 

Sinonimia lexicală este  rezultatul și totodată premisa multiplelor întruchipări ale limbajului în împrejurări specifice de comunicare,  mărturisind vădit  perpetuarea acestuia de-a lungul timpului. Plăsmuirea continuă de cuvinte ce reflectă în fond aceeași realitate reprezintă un semn al nesfârșitelor puteri creatoare ale Logosului, manifestate dincolo de hotarele unei singure limbi. Astfel, de multe ori cuvintele nou-apărute … Continuă lectura Limbajul ca Fațetă a Istoriei 

Valențe Hiperonimice  ale Lexemului Sac 

Sămănătorii harnici, cu sacul subsuoară, Pășescu-n lungul brazdei pe fragedul pământ;   Vasile Alecsandri  Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 11:3  Civilizația umană în toate ipostazele ei etno-geografice a cunoscut aceleași etape esențiale ale devenirii istorice, simultaneitatea aproximativă a epocilor pietrei, bronzului și fierului indicând comuniunea acestui parcurs. Unitatea dezvoltării este reflectată în modul de confecționare a uneltelor de muncă și a prelucrării materialelor din care acestea erau produse, în … Continuă lectura Valențe Hiperonimice  ale Lexemului Sac