Agonia Existenței Reflectată în Limbaj

O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.   George Coșbuc, Lupta Vieții  Cuvântul agonie, binecunoscut în mai multe idiomuri, este  definit în limba românăca „stare a organismului care precede moartea”, înțelesul lui primar  referindu-se la o suferință fizică, iar cel secundar, care este unul figurat, desemnează zbuciumul și strădania ca chinuri sufletești.   Agonia ca stare fizică se  caracterizată prin dualitatea  unor forțe contradictorii, cele ale vieții și cele ale morții, și prin lupta care se dă între ele până la finalul în care numai una va ieși învingătoare. În cazul agoniei  sufletești conflictul are loc pe plan psihologic între alternative de ordin etic sau sentimental.  În limba română cuvântul agonie cu forma agona apare în glosarul de neologisme „Scara a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare”, care precedă textul operei lui Dimitrie Cantemir „Istoria Ieroglifică”, publicată în anul 1705,  unde este definit ca elinism ce presupune „lupta carea face trupul cu sufletul în ceasul morţii.”   Lucrările lexicografice ale limbii române califică substantivul agonie drept împrumut din limba franceză, prin filiera căreia lexemul latinesc agonia a fost propagat  în limbile moderne, inclusiv în limba engleză, unde  este cunoscut de la sfârșitul secolului al XIV-lea cu forma agony ce definește atât suferințe psihice, cât și chinuri fizice provocate de apropierea morții. Originea acestor lexeme se găsește în substantivul grecesc αγωνία - agōnía,  denominativ atât pentru competițiile din cadrul festivalurilor antice, cât și pentru starea psihologică a participanților, caracterizată prin neliniște, teamă și aprehensiune. Sursele  etimologice ale limbii grecești definesc atare dispoziție ca pe o presiune psihică resimțită intens de către luptătorii angajați în concurs, arătând drept exemplu  de încercare a acesteia versetul din Noul Testament în care este descrisă starea lui Isus înainte de moarte, când s-a rugat în grădina Ghetsimani:  A ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să se roage și mai fierbinte; și sudoarea i se făcuse ca niște picături mari de sânge, cari cădeau pe pământ. Luca 22:44 Astfel, lexemul αγωνία - agōnía apare ca denominativ pentru o stare sufletească asociată cu puternice frământări emoționale repercutate asupra întregului organism. Lucrările lexicografice ale limbii grecești îl arată ca derivat din substantivul ἀγών-agṓn și ca sinonim al acestuia.   Înțelesurile de „chin” și „pătimire”, exprimate de ambele lexeme, se refereau la depășirea obstacolelor și a încercărilor  inerente întrecerilor sportive și artistice din cadrul festivalurilor închinate principalelor zeități cărora le era dedicată victoria – una dintre valorile fundamentale ale societății grecești.   În mitologia greacă aceste semnificații sunt întruchipate …

Temelia unei Greșeli Lexicale: Culioc(el)

  In vitium ducit culpae fuga - Fuga de greșeală duce la viciu   Horațiu  Respectarea normelor lexicale în exprimarea vorbită și scrisă reprezintă condiția de înfăptuire a unei comunicări valide și funcționale, fiind totodată o dovadă a culturii vorbitorului și o carte de vizită a identități lui sociale. De aceea grija pentru o exprimare corectă și adecvată caracterizează mai mult sau mai puțin fiecare …

Goldana – O Metaforă a Luminii

Atâtea chipuri aurul mai are, precum l-am adunat din câmp ades, cel din tăria verilor cules, din liniştea amiezelor solare. Grigore Hagiu Cuvântul românesc goldan(ă), denominativ pentru o specie de prun care face fructe de culoare galbenă, se înscrie în categoria de vocabule mărturisitoare asupra asemănărilor evidente, deși mai puțin semnalate, ale  lexemelor ce aparțin …

Un Manual de Eternitate: „Toate Numele” de José Saramago

Să ne ferim să spunem că moartea este opusă vieţii. F. Nietzsche Romanul scriitorului portughez José Saramago „Toate Numele”, apărut în anul 1997, reia  motivele definitorii ale operei acestui autor, alcătuind și în acest caz obiectul unei inedite abordări artistice, realizată într-un stil complex, original și inconfundabil. Tema principală a cărții, așa după cum sugerează …

Despre un Neologism: Coroziune

Toate-s vechi și nouă toate... Mihai Eminescu Și totuși asta rămâne cel mai important, vechiul copac pe care l-au mai văzut și alții… Nichita Stănescu Vechiul și Noul sunt înfățișări ce reprezintă existența din perspectiva a două dimensiuni temporale distincte, și interogarea uneia dintre ele oferă mereu alte viziuni de interpretare a celeilalte care poate …

Părintele în Peisajul Existențial al Limbajului

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Mihai Eminescu „Rugăciunea unui Dac” Demnitățile și rangurile  slujitorilor de cult, care reflectă  principiul ierarhizării spirituale și etice a lumii, reprezintă în general un subiect mai puțin cunoscut de către  mireni. Acest fapt va fi fiind unul dintre motivele …

Despre Toloacă și Însemnele Ei

...Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns... Mihai Eminescu Cuvintele, ca și oamenii, poartă în sine istoria locului de unde se trag, iar cine a împărtășit cutumele traiului la țară își amintește, fără îndoială,  de cuvântul toloacă - denominativ al unui loc indispensabil de peisajul edenic al satului. Reverberațiile trezite de el se leagă …

Logos Disolut sau Despre Moronceală

Logos Disolut sau despre Moronceală   Nu este obligatoriu cuvântul să fie potrivit stării de spirit… Ne mai vopsim încă fețele în roșu de drag de Pean, dar limba greacă noi am uitat-o de mult. Nichita Stănescu   În anul 1910 Asociația Americană de Studii a Debilității Mintale a adoptat un nou termen medical – …

Despre Focul din alte Cuvinte

Despre Focul din alte Cuvinte   Vine Focul…Schimbă-te în Cuvinte… Nichita Stănescu   Originea și esența focului a reprezentat dintotdeauna un mister. Acest fapt a generat și atitudini corespunzătoare exprimate de-a lungul timpului în culturile diferitor popoare prin ritualuri, culte, credințe și mituri. Vechile mitologii  tratează focul ca pe o substanță de origine celestă iar …

Cu Boii prin Istorie…

  Cu Boii prin Istorie…   Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.  Sfânta Evanghelie după Luca 2:7   Orice cuvânt sau zicere reprezintă o secvență de Trecut întruchipată în Prezent. Împletirea acestor două …