De la “şfară în ţară” până la… “speakereală”

De la “şfară în ţară”

până la…

“speakereală”

 

Odată demult, într-un sat din Moldova, care era pe atunci parte dintr-un imperiu și anume, Uniunea Sovietică, mama mea a auzit-o pe o tânără nevastă, venită de la oraș, cum își cicălea soțul în două limbi, mai precis, într-o limbă macaronică, alcătuită din cuvinte rusești cu terminații românești, care și formau așa-zisa limbă moldovenească. De obicei, asemenea vorbitori începeau  frazele în limba rusă și le sfârșeau în limba română.

Mama mea s-a întors, gânditoare, în curte și, reproducându-mi felul de a vorbi al vecinei celei orășenești, m-a întrebat nedumerită: ”Ce fel de limbă e asta?” Pentru că în afară de împrumuturile inerente vieții sovietice precum ”colhoz”, ”sovhoz” sau ”soviet” fluxul de cuvinte rusești în limba română vorbită în Basarabia era atât de puternic încât căpătase proporții apocaliptice, ducând direct la înlocuirea unei limbi prin varianta estropiată a alteia, astfel că orice persoană care avea o exprimare cât de cât coerentă se distingea în rândul convorbitorilor, fiind imediat remarcat, cu mare considerațiune din partea conaționalilor.

Și nu a trecut foarte mult timp de atunci…iar cetățenii de astăzi,  copii în acea epocă, care studiau în școli unde se vorbea, în afara orelor, numai în limba rusă, nici nu au reușit să scape bine de pronunțarea străină aplicată limbii române, că au și devenit promotorii altor tipuri de împrumuturi, la fel de nenecesare și absurde, pentru că înlocuiesc cuvinte autohtone de care Limba Română are din belșug în tezaurul ei lexical.

De data aceasta chiar cuvântul ”a vorbi” este înlocuit cu sinonimul său englezesc, verbul ”to speak”. Și pentru a ne convinge cât de impresionant este șirul de sinonime românești ale verbului ”a vorbi”, exemplificăm mai jos cu articolul respectiv din dictionar:

Vorbí vb. 1. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvânt.) 2. v. exprima. 3. v. spune. 4. a rosti, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) 6. v. conferenţia. 7. v. pleda. 8. v. afirma. 9. v. relata. 10. v. conveni. https://www.dictionardesinonime.ro/?c=a+vorbi

În pofida acestor bogate resurse lexicale, suficiente pentru exprimarea tuturor nuanțelor semantice ale cuvântului ”a vorbi”, realitățile legate de înțelesul acestuia, împrumutate  din alte spații culturale, mai ales din cel anglofon, îi determină pe unii vorbitori, inclusiv (sau poate mai ales) pe cei care până nu demult își exprimau gândurile în mod redus, în limba rusă, să facă un salt mortal pentru identitatea lor lingvistică, aterizând de-a dreptul în grădina limbii engleze, care, e adevărat, fiind foarte mare, are multe de oferit. Iată un prim exemplu de context românesc în care au fost intercalate  expresii și cuvinte englezești:

Youth Speak este un eveniment dedicat tinerilor, despre educaţie, despre calitatea educaţiei şi despre legătura dintre educație și performanțe. Au speakeri buni, mai buni ca mine. https://www.facebook.com/nata.albot?fref=ts

Cornel aduce în atenţia noastră punctul său de vedere cu privire la speakerii români şi cei străini, ce sunt invitaţi in România, precum şi la aprecierea pe care românii o acorda acestor 2 categorii. https://www.linkedin.com/pulse/speakerul-emotia-si-memoria-monica-rosu

Echivalentul românesc cel mai potrivit pentru cuvântul englezesc “youth” din fraza de mai sus ar fi “tineret”. Dar pentru că substantivul acesta are în construcţii similare valoare atributivă, sensul expresiei englezești ”Youth Speak” din fraza românească se referă la exprimarea opiniilor tinerilor faţă de anumite probleme.

Din contextul de mai sus reiese că evenimentul respectiv abordează subiecte despre educaţie şi calitatea acesteia, am putea presupune, deci, că este vorba mai degrabă despre o activitate destinată tinerilor şi susţinută de persoane (mai) cu experienţă în domeniile menţionate. Oricum, sintagma englezească rămâne a fi cheia (ne)înţelegerii depline a mesajului exprimat în atare mod.

Verbul englezesc “to speak” înseamnă “a vorbi”, “a discuta”, “a exprima”. Doar că în acest context cuvântul “speak” își manifestă  capacitatea sa derivativă de noi sensuri, în îmbinare cu un substantiv desemnând anumite activităţi sau grupuri și alcătuind cu acesta o construcţie unitară. În asemenea cazuri cuvântul “speak” devine parte componentă a unei structuri compuse şi, în limba engleză, se ortografiază sudat. În cazul exemplului de mai sus varianta de scriere corectă în limba engleză a expresiei în discuție ar fi “Youthspeak”, aşa cum o mai întâlnim, de altfel, în contexte similare, deci tot românești:

Pe 1 noiembrie, începând cu ora 9:30, la Institutul Bancar Român, are loc evenimentul YouthSpeak Forum, un eveniment AIESEC global, care are loc pentru a 3-a oară în România. Este dedicat tuturor studenților și tinerilor pasionați de probleme globale și dornici să se împlice în mod activ în dezvoltarea societății. http://infoub.unibuc.ro/2016/10/eveniment-aiesec-youthspeak-forum-la-institutul-bancar-roman/

Sintagma în cauză desemnează organizaţia mondială “Youthspeak”, preocupată de probleme de educaţie a tineretului. Ortografierea separată a acestor două cuvinte în contextul unor fraze româneşti vine, probabil, din grija autorilor de a fi mai expliciți, prin urmare, mai înţeleși de către vorbitorii (cititorii) de limbă română,  deşi nu este exclusă şi obţinerea efectului contrar. Conform gramaticii limbii române, expresia ar fi necesitat ghilimelele de rigoare, sugerând astfel că este vorba despre o organizaţie, mai ales că denumirea este alcătuită din două substantive comune. Astfel ar fi fost eliminată măcar parțial confuzia de sens şi sintagma respectivă ar fi fost întrodusă “englezeşte” în cuprinsul frazei româneşti.

Bernhard Strigel (1461 – 1528) Sfânta Ana și Îngerul (detaliu). Vorbirea este ilustrată pe panglică.

Alt anglicizm ce apare în contextul exemplelor pe care le analizăm este substantivul “speaker”, care a îmbrăcat forma românească a substantivelor masculine nearticulate la numărul plural. Acest cuvânt figurează deja în dicţionarele limbii române cu forma “spicher”, menționându-se şi modul englezesc de ortografiere, și fiind explicat ca “persoană care citeşte informaţiile, comunicările, ştirile oficiale etc. la radio sau la televiziune, crainic, dar şi demnităţi politice din SUA şi Marea Britanie, anume Preşedintele Camerei Reprezentanților şi respectiv, Președintele Camerei Comunelor”, sens cu care, acum câteva decenii, acest cuvânt a fost împrumutat deja în Limba Română.

În fraza de mai sus cuvântul “speaker” apare cu sensul lui englezesc de “cineva care vorbește despre ceva la un grup de oameni, adică ţine un discurs public”. Acestui sens i-ar corespunde următoarele substantive româneşti: vorbitor, orator, conferenţiar. Şi substantivul “locutor”, care provine din limba franceză, se înscrie în şirul acestor sinonime, desemnând persoana care vorbeşte (sau pune întrebări) interlocutorului. Aceste sinonime ar putea fi folosite pentru vorbitorii discursul cărora are un caracter euristic, ca în exemplul de mai jos :

Între timp, te invităm să cunoști mai multe detalii despre cine sunt speakerii din cadrul evenimentului, în viața de zi cu zi, și despre ce vor vorbi aceștia. http://diez.md/2016/08/24/ignite-ei-sunt-cei-18-tineri-influenceri-care-vor-vorbi-despre-cum-e-sa-fii-diferit-acasa-moldova/

Să organizezi un eveniment nu e uşor, însă sunt alternative ieftine si fără bani, mă refer la sală, microfoane etc. + se pot scrie proiecte pentru a obţine bani pentru speakeri (nu e greşit să remunerezi vorbitori/oarele, dar să fie proporţional cu munca depusă). https://www.facebook.com/lola69majeure?hc_ref=NEWSFEED&fref=nf

În limba română cuvântul “speaker” începe să fie folosit tot mai des şi ca sinonim al cuvântului  “preşedinte” al unui for legislativ, adică exact cu sensul pe care acesta îl are și în limba engleză:

Președintele Parlamentului Andrian Candu a depus flori la Ambasada României în Republica Moldova și a păstrat un minut de reculegere în memoria victimelor accidentului aviatic, produs în apropierea localității Haragâș, raionul Cantemir. Potrivit unui comunicat al Parlamentului, speakerul a transmis condoleanțe poporului român, familiilor, colegilor și rudelor celor 4 persoane decedate în accident… http://oficial.md/actual/speakerul-a-depus-flori

Președintele și speakerul Republicii Moldova transmit condoleanțe familiilor îndoliate din România. http://politik.md/articles/social/presedintele-si-speakerul

Pentru semnificaţia pe care o are în contextele de mai sus, împrumutul englezesc “speaker” ar fi solicitat scrierea cu majusculă, aşa cum prevede regula pentru scrierea substantivelor proprii atât în limba română, cât şi în limba engleză:

The Speaker of the House of Commons is the presiding officer of the House of Commons, the United Kingdom’s lower chamber of Parliament. https://www.google.ie/

Altfel, eroarea ortografică (poate) atrage după sine (şi) una etică: vulgarizarea înțelesului mesajului până la limita comicului, întrucât în limba engleză cuvântul “speaker” mai are şi sensul de “difuzor”.

Şi ataşarea la cuvântul englezesc a unui sufix românesc, în acest caz a sufixului –eală, care comportă (şi) valoare peiorativă, ilustrează, în lumina  proverbului care spune că de la sublim până la grotesc nu e decât un singur pas, “minunile” lexicale care apar în urma unei atare derivări:

O componentă importantă a construcției de brand personal a fost prezenţa la evenimente. Ca participant inițial, iar apoi ca speaker. Am sute de speakereli, ca să le zic așa, la activ… atunci haideți la Mastering the Music Business, unde Tataee o să fie coleg de speakereală cu je și cu alți dinstinși invitați ai stimabilei Anca Lupeș, organizatoarea isprăvii. http://cristianchinabirta.ro/2016/01/08/

În cazurile când cuvântul “speaker” nu are conotaţie nici tehnică, nici politică, el desemnează în limba engleză o persoană care ţine un discurs public pe diferite teme: economice, politice, stiinţifice, etc. Dar, indiferent de domeniul care este abordat, anumite calităţi şi virtuţi sunt definitorii şi inerente acestei (noi) profesii pentru impactul avut atât la nivel individual cât şi la nivel social. Pasajul de mai jos este o dovadă în acest sens şi o explicaţie pragmatică a semnificaţiei cuvântului “speaker”:

Un speaker bun (in ceea ce ma priveşte) este cel care a reuşit sa imi declanşeze stări / trăiri care să contribuie la dezvoltarea mea personală/profesională si pe care sa le păstrez in memorie in folderul “sfaturi inţelepte” urmând sa le aplic atunci când am nevoie. …Să auzim numai de bine şi să ne întâlnim de-a lungul vieţii noastre cu speakerii care ne pot ajuta să construim o lume mai bună, mai frumoasă si lipsită de minciună, tupeu si lăudaroşenie indiferent de ţara de provenienţă a acestora. https://www.linkedin.com/pulse/speakerul

Aprinde oratorul din tine! Professional Speaker este unicul curs de 8 săptămâni pe Dicție și Public Speaking din Moldova care oferă abordare individuală fiecărui participant. https://www.facebook.com/events/1202999449755542/

Şi cuvântul “speech”, care în limba română are cel puţin patru echivalente: cuvântare, discurs, limbaj, vorbire, este o preferinţă constantă pentru mulţi cei care vorbesc şi scriu în limba română:

Nu este o conferinţă de presă în care el stă pe un piedestal şi îşi spune speechul în timp ce se uită fix în cameră. https://www.facebook.com/maia.bondici/

Prima oara am auzit-o într-un minunat speech public al lui Obama şi — ah! mi-a plăcut atât de mult, încât cred că nu am ratat raport de consultanţă şi speech în care să nu o fi menţionat, ca prerequisite pentru a defini situaţia nouă, complicată în care ne aflăm. https://www.facebook.com/brandient/

Exemplele de mai sus ilustrează în mod evident și problemele de ortografie (scriere) și ortoepie (pronunțare) care apar în procesul de împământenire a împrumuturilor englezești în limba română, probleme pe care fiecare vorbitor, cititor sau scriitor autohton le soluționează la nivel individual.

Cuvântul “speaker”, atestat în limba engleză din secolul al XIV-lea este un derivat de la cuvântul “speak”, cunoscut în limba engleză înainte de secolul al XII-lea cu sensul de ”cineva care vorbește”. Sensul ”de persoană care prezidează o adunare” este atestat în limba engleză de la începutul secolului al XV-lea. Sursele etimologice menţionează înrudirea acestuia cu germanul “sprehhan “ care, la rândul său, se consideră a fi descendent de la grecescul “spharageisthai”, înțelesul căruia este “a trosni”, “a pocni”, sensul cuvântului grecesc fiind atribuit în special actului de sonorizare a limbajului.

De originea sensului acestui cuvânt sunt legate, probabil, și expresiile “A sparge tăcerea” şi “A rupe tăcerea”. Posibil că şi expresia “A da şfară în ţară”, adică “a vesti” este legată mai degrabă de cuvântul grecesc “spharageisthai” decât (doar) de semnalele cu fum. De altfel, cuvântul “şfară” în limba română  are şi sens de “ceartă”. Acelaşi sens îl are şi expresia “a se lăsa cu scântei”, precum şi cuvântul “fum”. 

Astfel, focurile care erau aprinse în vechime cu scopul de  avertizare și aveau menirea să transmită un anumit mesaj: de pericol, năvălire sau alt fel de primejdie, erau (şi) metafora unei gâlceve, fiind în acelaşi timp un cod de comunicare, adică un mod de vorbire prin semne, care, prin concizie și logicitate, va fi fost unul mult mai perfect decât mesajele plurilingve din timpurile noastre.  „Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viaţă”…

Autoare: Valentina Tofan

Sursă foto: Bernhard Strigel – en:Image:Strigel_1506-detail.jpg