Despre un Stil cu iz de Istorie…

 

Despre un Stil cu iz de Istorie…

 

Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete

Te vezi aievea numai în ştersele portrete.

Ion Pilat

În fapt toamna începe foarte devreme, odată cu stingerea treptată a verdelui crud al lunii mai, cu apariția sporadică a primelor frunze uscate în luna iulie, cu rafalele răcoroase de vânt care sparg zăpușeala lunii august…

Aceștia sunt primii mesageri ai molcomirii firii și ai cumpănirii  timpului tomnatic, care își va găsi personificare în mirosul cald și intens al elegantelor flori autumnale cu nobile nume precum crizantema, regină a florilor de toamnă, crăițele, dalia și gladiola.

Liniștea și armonia își găsesc cea ma înaltă expresie anume în acest anotimp. Zilele, cerul, aerul, soarele – toate sunt tomnii, adică pârguite, realizate, desăvârșite, împlinite. Toate ale toamnei care se așează la locul lor vor cunoaște vreodată altă înviere, altă existență, altă viață. Într-un timp  care va veni, mai lung sau mai scurt, atât de însemnat pentru noi, atât de indiferent pentru eternul crug al vieții…

Cuvântul care face subiectul acestul articol este legat în mod intrinsec de anotimpul toamna ca timp al plinirii, al celebrării roadelor și al încheierii unui ciclu de viață. Tradiția creștină de pomenire în aceste zile a morților – Moșii de toamnă, confirmă viziunea asupra acestui anotimp ca sfârșit al ciclului natural. Comemorarea, la începutul lunii noiembrie, a celor adormiți este astfel și expresia respectivei viziuni, amintirea fiind cea care leagă cele două tărâmuri: teluric și metafizic. Iar simbolul unităţii euharistice dintre aceste două lumi este vinul, licoarea căpătată din roadelele autumnale ale viilor, din împărtășirea căreia tristețea metafizică a sfârșitului se preschimbă în senina speranță a continuității vieții.

Și cuvântul de care ne vom preocupa – ”vintage” –  deși ne vine în Limba Română din alte limbi și pe alte poteci istorice, are la rădăcina sa sememul ”vin” conținând sintetiza esenței  timpului pe care a conservat-o spre dăinuire și perpetuare nu doar semantică.

Așadar, cuvântul ”vintage” este un împrumut recent al limbii române din limba engleză. Așa că înainte de a examina semnificațiile sale în contexte românești vom trece în revistă istoria semantică a acestuia în limba din care a fost preluat.

Sensul substantival și cel mai apropiat de sensul istoricește înregistrat, adică etimologic, al cuvântului ”vintage” este legat de roada de struguri și producția de vin dintr-un an, el mai denumind și vinurile de calitate superioară, obținute din roada acelui sezon.

Alt sens al cuvântului ”vintage” desemnează un grup de lucruri sau persoane din aceeași perioadă, incluzând  și sensul de ”roadă”. Înțelesul care se referă la actul și timpul de recoltare a strugurilor sau de fabricare a vinului este legat și el de ideea de roadă a viei, în special, sau de roadă, în general. În sfârșit, ultimul sens, derivat din cele inițiale, se referă la perioada de origine sau de fabricare a unui lucru, precum și la durată existenței acestuia ca vârstă. În calitate de substantiv, cuvântul este cunoscut în limba engleză din anul 1746.

Ulterior, cuvântul a căpătat și valoare adjectivală, referindu-se atât la vinul produs într-o anumită epocă cât și la vârsta în general a oricărui lucru vechi, recunoscut ca durabil, importanț sau de calitate sau clasic, cu acest sens fiind atestat în limba engleză din anul 1883.

Variantele mai vechi ale cuvântului ”vintage” sunt atestate în limba engleză din secolul al XVI-lea, acesta considerându-se a fi o formă alterată a cuvântului latinesc ”vindemia”, alcătuit din rădăcinile ”vin” și ”demere” – a lua sau a culege recolta viilor.

Sensul morfologic al cuvântului ”vintage” cu care acesta a căpătat în prezent o largă răspândire, este anume cel de adjectiv, adică de determinativ ce face referire la vechimea unor produse, inclusiv la vin, vechime care este considerată ca fiind o valoare în sine. Contextele actuale în care apare cuvântul ”vintage” demonstrează însă și o deplasare sau o modificare a acestui sens. Astfel, nu doar lucrurile sau obiectele produse cândva sunt calificate ca atare, ci și imitațiile acestora, cu dată de fabricație mult mai recentă. Așa, termenul  ”vintage” s-a pomenit, fără voia lui, în epicentrul unui amalgam axiologic….

DSCN7764

Un ceai…vintage

Deși neinclus deocamdată în nici un dictionar al limbii române, “vintage” este un cuvânt, care se bucură de un uz foarte răspândit în anumite medii sau domenii, fiind utilizat actualmente în texte publicistice și artistice care abordează asemenea aspecte cum ar fi moda, amenajările de locuinţe şi chiar arhitectura.

Pentru a ne edifica în privința sensului care i se atribuie de obicei cuvântului ”vintage” în aceste contexte am apelat la un exemplu în care apare termenul în cauză. Iată cum este explicată această noţiune cu referire la arhitectură:

In domeniul arhitecturii, vintage descrie construcţii noi, contemporane (nu spunem moderne deoarece acestea au un cu totul alt stil) care au fost proiectate si executate într-un stil asemănător arhitecturii cu o vechime mai mare de 20 de ani. http://www.spatiulconstruit.ro/articol/case-noi

Maniera de creație “vintage” este percepută, aşadar, ca o modalitate de realizare artistică în stilul unor epoci trecute a edificiilor, îmbrăcămintei, bijuteriilor, mobilei etc. imitând modele cu vechime începând de la câteva zeci  până la  câteva sute de ani. 

23193016_1554315047939241_671961631_n

Armonie: O Epocă – un Stil

Reieșind din realitatea produselor respective, dar și din cea gramaticală, a cuvântului ,  orice folosire a substantivului ”vintage” (conform regulilor gramaticale ale limbii engleze) ar trebui să fie însoțită de o explicație prin care s-ar specifica epoca fabricării acestora. Aceasta este valabil și în cazurile obiectelor care sunt doar imitații ale unor stiluri din alte timpuri. Numai astfel ar putea fi făcută distincţia dintre lucrurile originale, cu valoare istorică, produse într-o anumită epocă, şi produsele recente, care sunt doar imitaţii ale stilurilor respective. În lipsa acestor precizări, cuvântul “vintage” devine un fel de emblemă cumulativă pentru  toate  stilurile din toate perioadele istorice. Astfel, nesocotirea (intenționată) a unei reguli gramaticale atrage după sine o mare confuzie axiologică.

Vintage 1

Ubicuitatea ”vintage”-ului (I)

Din șirul exemplelor care urmează se conturează aproape toate înțelesurile actuale ale semnificantului ”vintage”, oglindindu-se și formele pe care le poate lua cuvântul în contextul frazei româneşti:

Magazin online de haine, accesorii si bijuterii vintage, retro si second hand de lux! http://vintagelady.ro

Cu preţul unei bluze noi se îmbrăcă din cap până în picioare în haine vintage sau care aparţin unor cunoscute branduri. Toate cumpărate de la second-hand. http://www.digi24.ro/Stiri/Regional/Digi24+Timisoara/Stiri/

De la Buticul cu poveşti am făcut o achiziţie din zona Yard Sale, acolo unde sunt adunate hăinuţe la mâna a doua. Mi-a plăcut că vintageul e separat de second. Mi se pare corect să ştim exact ce cumpărăm. http://adelle.ro/vintage-bloguri-cu-vanzare/

Topul celor mai scumpe maşini vintage vândute la licitaţii (titlu) http://www.promotor.ro/masini-noi/

Maşinile vintage nu sunt cumpărate pentru a le face rodajul, ci pentru a fi admirate şi lustruite. Totuşi, preţul lor nu este deloc unul mic, astfel că cei care şi le doresc cu adevărat trebuie să scoată bani grei din buzunare pentru a le cumpăra. http://www.promotor.ro/masini-noi/dosar-analize/

Friday and Saturday Night mood for everybody’s lips and hips!
Deejay Lucian Barbulescu and MC Bee will put you in a Vintage Rush state of mind! https://www.facebook.com/vintage.brasov/

După cum vedem, stilul “vintage” apare atât de atoatecuprinzător și foarte la modă, încât poate suscita pe alocuri și atitudini ironizatoare, ca în cazul ultimului dintre exemplele de mai sus. Extrapolat pe aproape toate tipurile de produse, de la automobile la ambalaje, manichiură şi chiar la…stările de spirit (conform  exemplului redactat în limba engleză), respectivul stil, în virtutea folosirii sale exacerbate, riscă să-și erodeze propria imagine. Mai ales că, după cum reiese din contextele de mai sus, în categoria ”vintage” sunt incluse uneori și obiectele de mâna a doua, or simplul fapt că acestea sunt lucruri vechi nu presupune neapărat că sunt și de preț, și că, mai ales, au valoare istorică sau estetică.

Echivalentele cuvântului ”vintage” în limba română ar fi expresiile ”retro” și “de epocă”, care și apar  uneori în același context cu recentul împrumut ”vintage”, acest fapt devenind deja o regulă  stilistică de încorporare a cuvintelor străine în fraza românească. Expresia ”de epocă” însă este mult mai explicită în privința vârstei produselor, decât genericul ”vintage” care, după cum am văzut, poate cuprinde și lucruri produse recent:

Vernisaj de maşini retro în centrul capitalei. Automobilele de epocă au fost expuse pe strada pietonală Eugen Doga, iar curioşii stau la coadă pentru a admira vehiculele. http://www.jurnaltv.md/ro/news/2016/7/19/masini-de-epoca-in-centrul-capitalei-10230562/#1

Manichiura vintage, distincţia unghiilor de epocă (titlu) http://www.one.ro/beauty/

Vând bicicletă Durkopp, vintage, de epocă 1935 http://www.okazii.ro/

George Roncea: Tăriceanu zice bine cu trimiterea la Antichitate, io vreau pedepse vintage, retro, sunt perfect de acord cu bucuriile antice. https://www.facebook.com

Astfel vocabulele ”retro” și ”de epocă” exprimă clar că este vorba de lucruri produse într-o anumită perioadă. Uneori însă folosirea acestor neaoșisme ca sinonime contextuale ale cuvântului ”vintage” devine o sursă a comicului de limbaj cum ar fi cazul expresiei ”unghii de epocă”. Astfel cuvântul ”vintage” generează pentru vorbitorii de limbă română nu doar o nouă realitate lingvistică, căreia aceștia trebuie să îi facă față, ci și una economică și decizională, implicit atitudinală.

Vintage 2

Ubicuitatea ”vintage”-ului (II)

Așadar, pentru a discerne dintr-o multitudine de obiecte pe cele ”vintage”, sunt necesare oarece criterii valorice de delimitare. Primul și cel mai important  este cel al autenticității acestora, din care derivă și costul lor. Un automobil ”de epocă”, adică produs într-o perioadă mai veche, va costa mult mai scump, ca, de altfel, și oricare alt produs fabricat acum decenii sau secole. În asemenea cazuri, vechimea ar reprezenta și valoarea produsului. Altfel spus, calificativul ”vintage” ar putea fi atribuit obiectelor vechi de valoare. În acest caz el este perfect sinonim cu expresia ”de epocă”. De obicei, lucrurile cu o vechime impresionantă reprezintă obiectul activității magazinelor de antichități.

DSCN4227

Magazin de antichități

Altfel, termenul ”vintage” este folosit deseori în mod speculativ, mai ales în scopuri de profit, prin atașarea acestuia de numele unui produs creându-se iluzia unui plus de calitate. Mai mult decât atât, multe lucruri sunt fabricate, produse sau elaborate ca să arate ”vintage”, adică sunt ”îmbătrânite” prin diferite metode, prin aceasta urmărindu–se perceperea unor prețuri aidoma celor stabilite pentru lucrurile de epocă. Înțelegerea adecvată a semnificației termenului ”vintage” este esențială pentru demarcarea acestor două categorii de obiecte spre a se evita căderea în plasa unor false valori și în adorațiunea oarbă a unui (pseudo)stil fără a fi în cunoștință de cauză asupra conținutului acestuia. În această privință  ne-ar putea edifica chiar sursa Wikipedia:

Stilul reto sau “vintage”, de obicei, se referă la îmbrăcămintea care imită stilul unei epoci anterioare. Reproducerea, sau repro, este o copie făcută recent după un model mai vechi. Opiniile cu privire la aceste definiții însă variază.

După cum reiese și din informația de mai sus, stilul ”vintage” se rezumă la imitarea stilurilor altor epoci, produsele fiind fabricate în present după modelul celor de odinioară. Stilul ”vintage” ca atare,  este de fapt o invenție actuală, fiind folosit cu referință la obiectele produse în maniera unor epoci trecute. În acest caz când lucrurile fabricate doar imită stilurile caracteristice altor epoci sunt necesare indica rea denumirii stilului respectiv, a epocii, a locului, pentru care acesta a fost caracteristic și, bineînțeles, referințe la procesul de imitare și imitator (producător).

Contextele care urmează pot fi considerate exemplare în privința informației pe care o oferă despre produsul în stil ”vintage” – posterul, un cuvânt, de asemenea împrumutat în limba română, despre care am scris într-un alt articol:

Întâi de toate, ce este de fapt un poster vintage? Denumim astfel, în zilele noastre, afişele publicitare apărute la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX, în perioada de aur cunoscută drept La Belle Époque…  Şi, spre deosebire de multe din print-urile de astăzi, posterul vintage este şi o veritabilă operă de artă.

Pentru un cadou vintage deosebit, Retro Boutique vă pune la dispoziţie reproduceri de postere vintage din anii ’20 – ’30. Tipărite pe pânză de foarte bună calitate, rezistentă la uzură, şi protejate cu lacuri speciale, aceste reproduceri dau o amprentă unică spaţiului în care sunt amplasate. “Despre posterul vintage”, http://www.retroboutique.ro/articole/despre-posterul-vintage

În exemplele de mai sus este specificat că “posterele vintage” reprezintă nişte reproducţii ale unor afişe din anii 20-30. Deci afișele oferite spre vânzare nu sunt nicidecum editate în epoca respectivă, ci sunt niște tipărituri actuale ale acelor opere de acum 100 de ani. Astfel, potențialului consumator sau iubitor al unui asemenea gen de artă îi este oferită informația exhaustivă despre valoarea produsului dat, inclusiv despre partea tehnică și materială a elaborării acestuia.

Deși inițial, așa cum am scris la începutul acestui articol, cuvântul “vintage” se referea la producerea vinului, numindu-se astfel vinul produs din recolta de struguri din acelaşi an, adică un vin dintr-o perioadă anumită, ulterior sensul său s-a extins referindu-se la orice model de lucruri produse  într-o anumită epocă, reprezentative pentru respectiva perioadă: haine  maşini  mobilă – toate acestea numindu-se ”vintage”. Actualmente, după cum am văzut din exemplele de mai sus, termenul ”vintage” se folosește nu numai cu referire la lucrurile valoarea căroroa rezidă în vechimea lor, ci și la cele produse recent după modelul celor de cândva. Așa, termenul  devine unul plin de ambiguități, iar frecvența utilizării lui cu referire la vin este doar sporadică sau ocazională:

Vând vin Vintage de colectie. ***lot 18 sticle an 60-70 , origine: italia, portugalia, franta.*** pretul este pentru tot lotul de 18 sticle. https://www.okazii.ro/vin

Vând o sticla de vin vintage „VERMENTINO ” DIN REGIUNEA TOSCANA O,75ml vin sec alb, este din anul 2012 un an cell mai bun . https://lajumate.ro/vand-vin„

Îmi cade în mod fatidic privirea zilele trecute pe o postare de pe Facebook, cum că amintitul producator vinde vinuri “vintage”. Zic, uite dom’le ca au împrumutat și ei un obicei bun de la Știrbey, și-au făcut vinotecă si vând vinurile când trebuie. http://www.provin.ro/2016/12/21/primiti-cu-promotia-vintage/

Sauvignon Blanc ’08 Vintage (titlu) http://casaisarescu.ro/vintage

Vin roșu Cabernet Sauvignon, 2005 0.75l Vintage 21 https://www.emag.ro/supermarket/

Uneori și în contexte ce se referă la produsele de vin, cuvântul ”vintage” este folosit în calitate de determinativ pentru ambalaj sau etichetă și nu pentru caracterizarea conținutului:

Marturie sticla de vin rosu Feteasca Neagra, decorata cu eticheta vintage crem cu ilustratia unor trandafiri. Eticheta este personalizata cu data nuntii si numele mirilor. Marturia este accesorizata cu un snur crem.  http://www.foreverafter.ro/marturii-pentru-nunta/marturie-sticla-de-vin-vintage

Carafa Vintage. Carafa din sticla cu multiple intrebuintari. Poate fi utilizata atat pentru vin (alb, rosu , rose), cat si pentru alte licori. Prin simplitatea sa, infrumuseteaza aspectul oricarei bucatarii si nu numai. http://www.accesoriivin.ro/pahare-carafe-decantere/carafe-vintage/

Promovarea stăruitoare a stilului ”vintage” este și o mărturie a sentimentului de nostalgie pentru trecut (în unele cazuri doar o exploatare a acestuia), demonstrând și căutările artistice ale unor noi și autentice forme de exprimare. Un alt motiv al apariției acestui fenomen ar putea fi și nemulțumirea unor categorii de persoane cauzată de produsele de utilitate ale prezentului, care sunt fabricate la scară industrială, după modele impersonale, ce tind să cuprindă toate gusturile și tocmai de aceea nu se pliază pe nici un tip de sentiment sau preferință individuală.

În aceste circumstanțe stilul ”vintage”, care (pretinde că) oferă un produs cu personalitate, se adresează, în primul rând, consumatorului căruia i s-a urât de liniile simpliste ale produselor moderne și de mecanicitatea intrinsecă a acestora. De aceea lucrurile fabricate în stilul altor epoci al căror mod de producție era mult mai individualizat vor fi atractive prin valoarea lor mare și unică tocmai pentru că se adresează persoanelor, ci nu unei mulțimi impersonale, căreia i se atribuie un gust estetic uniformizat. Așadar, stilul ”vintage” personifică la etapa actuală, într-un mod mai mult sau mai puțin ortodox, un univers al trecutelor epoci pentru care își găsește consumatorii în rândurile unor sentimentaliști nostalgici.

Așadar, o abordare mai temeinică a cuvântului ”vintage”, la prima vedere,  un mister pentru marea majoritate  a vorbitorilor de limbă română, ajută la limpezirea apelor sale semantice în care întrezărim cuvântul românesc ”vin”. Astfel minunea biblică a transformării materiei este mereu valabilă, mai ales pe tărâmul Logosului. Iar motivele Logosul Românesc, inclusiv cele legate de vin și vie sunt de-o seamă cu tradiția culturală românească, fiind personificate în toate tipurile de țesături tradiționale: de la prosoape până la covoare. Vinul însuși este parte a unor ritualuri cu profunde semnificații spirituale, însoțind viața noastră de la naștere până la moarte.

Astfel, secolele de tradiție a modului românesc de viață au retopit în sine  cel mai inedit și netrucat ”vintage”, în cadrul căruia atutidinea faţă de existenţă este exprimată chiar în  felul de trai cotidian, unde trecutul cu valorile sale este omniprezent sub formă de moștenire vie, reprezintând un “vintage” de cea mai înaltă calitate, adică Autentic.

Autoare: Valentina Tofan

Sursă foto: https://lingvisticasentimentala.wordpress.com

 

 

Un comentariu la „Despre un Stil cu iz de Istorie…

  1. Pingback: Second-Hand – un Împrumut la (Înde)Mână | Lingvistică Sentimentală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s