Irenic – Un Atavizm al Păcii Grecești

 

Fii împăcat cu sufletul tău și atunci cerul și pământul se vor împăca cu tine.

Sfântul Isaac Sirul

Pacea este una dintre virtuțile creștine esențiale, cheia de boltă a echilibrului sufletesc și spiritual precum și a stabilității sociale. Acest complex concept, ce presupune mai multe aspecte aflate într-o conexiune inseparabilă, descrie o stare atât individuală, cât și colectivă la care se ajunge cu mare voință și nesfârșit efort duhovnicesc. Numai la capătul parcursului acestei autentice deveniri spirituale pot fi atinse prețioasele sentimente creștinești precum Iubirea, Mila și Înțelegerea dar mai ales Smerenia conștientizată a așezării vieții sub înaltele porunci divine.

Primordialitatea Păcii la nivel individual, social și universal este consemnată de cele mai vechi scrieri biblice, precum Pildele lui Solomon, în care sunt expuse perlele experienței umanității despre rolul înțelepciunii și a stăpânirii de sine în atingerea păcii și liniștii existențiale. Înțelepciunea este  valorea centrală a acestui text biblic, ea identificându-se cu Priceperea, Chibzuinţa, Neprihănirea, Dreptatea, Dreapta Judecată și Nepărtinirea, toate aceste virtuţi reprezentînd Cunoaşterea lui Dumnezeu, adică a valorilor pe care divinitatea le-a pus la baza unei lumi create după chipul și asemănarea sa.

Înfățișarea ideii de Pace o regăsim și în civilizații precreștine precum cea greacă, în care realitățile celeste, sociale și psihologice sunt conceptualizate în chipuri de zeități. Aceste concepte vor fi fundamentate ulterior în operele scriitorilor și filozofilor greci unde își vor găsi abordare din perspectivă atât teoretică, cât și pragmatică, ca principii de ordonare a vieții sociale, politice și morale.

În mitologia greacă Pacea apare întruchipată de Eirene (Εἰρήνη), una dintre cele trei Hore, fiice ale lui Zeus și ale zeiței Temis. Conceperea Păcii ca parte componentă a unei Triade sugerează dimensiunea ei plurivalentă, capacitatea de a se materializa prin intermediul principiilor și legilor reprezentate de celelalte două Hore – Dike (Δίκη), care înfățișează Dreptatea – spiritul justiției, al judecățil corecte și al drepturilor stabilite prin cutume și lege și Eunomia (Εὐνομία) – zeița bunei ordini și a comportamentului legal care înfățișează Disciplina. Așezarea vieții contingente sub imperiul triadei Pace-Dreptate-Disciplină era văzută de vechii greci ca o modalitate de aliniere a existenței omenești la ordinea și armonia cosmică, guvernată de legile divine.

Această imagine conexă de reprezentări a normelor și legilor sociale redă complexitatea relațiilor dintre om, societate și divinitate ca Lege Absolută în spiritul căreia se așează orânduiala lumească și cea universală. Iar numele zeităților grecești își găsesc reflectare în limbaj prin noțiuni similare și explicite ale regulilor de conduită morală.

Astfel aflăm în limba greacă o serie de derivate morfologice referitoare la conceptul de Pace ce coboară din verbul eirō (εἴρω), care are înțelesul de „a uni împreună”. Substantivul grecesc eirḗnē (εἰρήνη) desemnează alăturarea și unirea împreună, într-un tot întreg, a părților componente, fie că acestea țin de realitatea sufletească, socială sau universală.  Unificarea este singura cale ce  duce spre armonia și echilibrul păcii ca dar dumnezeiesc ce include pacea sufletească și socială, care se materializează în concordie generală devenind caracteristica unui mod de conviețuire în spiritul blândeții și al prieteniei, adică pașnic și echilibrat.

La nivel de comunitate mai mare, precum țară sau stat, acest concept se referă la  starea de tihnă a națiunii, ca o realitate ce ține de liniște și de factorii care duc la instaurarea acesteia, manifestându-se ca antonim al războiului, bătăliei, luptei și haosului. Din această perspectivă Pacea (eirḗnē) este expresia unor asemenea valori vitale precum Securitatea, Siguranța, Prosperitatea și Fericirea.

Esența mitologică a conceptului de Pace este reprezentat în lucrarea pictorului flamand Rubens „Alegorie: Binecuvântarea Păcii”. În centrul acestui tablou este înfățișată Pacea sub chipul luminos al unei tinere femei, asociată cu chipul unei mame hrănitoare în mijlocul familiei. Dar familia este alcătuită din membri care au fiecare un simbolism specific, ilustrând conceptele cărora se datorează starea de tihnă și împăcare.

Rubens (1577-1640)  Alegorie: Binecuvântarea Păcii

Pictura rubensiană reprezintă o interdependență simbolică a aspectelor alcătuitoare ale păcii. Actul alăptării în care este surprinsă Pacea  o definește ca pe un izvor de bogăție și de prosperitate, sugerate și de coșul cu fructe – daruri ale unei lumi pașnice. Tânârul care ține în mână o făclie este zeul căsătoriei care își ține mâna protectoare asupra creștetelor părinților ce își îndreaptă copii- rodul căsniciei – spre cornul abundenței. Satirul cu picioare de țap și leopardul, zugrăviți în prim-plan, precum și menadele din partea stângă, una dintre care ține în mână o tamburină, înfățișând poate o extremă a voioșiei și a fericirii care pot avea avea loc doar în vremuri pașnice, sugerează anturajul  zeului Dionysos, care împreună cu sora lui Demetra reprezintă recoltele și fertilitatea. Liniștea și armonia acestei idile este ocrotită de zeița Înțelepciunii care îl izgonește pe zeul Războiului și pe furiile de care acesta este însoțit. Întreaga scenă exprimă  unitate, pace, liniște și tihnă, înțelesuri pe care le are și substantivul grecesc eirḗnē.

Adjectivul eirénikos (εἰρηνικός) este un derivat al substantivului eirḗnē și înseamnă „pașnic, pacific, împăciuitor, care aduce pace” descriind realități ce comportă pacea ca dar suprem al lui Dumnezeu și care se desprinde din cunoașterea voinței divine și ascultarea poruncilor acesteia. Anume adjectivul grecesc eirénikos îl regăsim în mai multe limbi moderne în care va fi fost împrumutat prin intermediul latinescului irenicus.  

În limba franceză cuvântul respectiv a căpătat forma de irénique, de unde se consideră că a fost împrumutat în limba română cu forma irenic, pe care o are și în limbile italiană, spaniolă și portugheză. Având drept echivalente semantice adjectivele „pașnic” și „pacific”, lexemul irenic este explicat ca „inspirator de pace, pacific”. Înțelesul lui este însă mult mai profund decât sensurile pe care le sugerează aceste sinonime, întrucât irenic exprimă o calitate profund spirituală și etică, intrinsecă realității desemnate și de o importanță excepțională în peisajul existențial. Astfel acest adjectiv se situează semantic dincolo de statutul unui calificativ formal, așa după cum apare în virtutea formei lui morfologice, acest fapt fiind ilustrat de utilizarea lui aproape exclusivă în contexte religioase și teologice, adică sacrosancte.

În limba engleză adjectivul irenic este atestat din secolul al XIX-lea, dar este cunoscut cu două secole mai devreme cu forma irenical desemnând o caracteristică ce presupune aspirația și eforturile de pace, acest adjectiv  generând în limba engleză și adverbul irenically.

The Irenic Mission of the Church in Intercultural Spaces analyses some aspects of a particularly up-to-date issue. https://revistatransilvania.ro/

Din anul 1834 limba engleză atestează și forma irenics, lexem ce desemnează o ramura teologică preocupată de promovarea păcii și a concilierii între bisericile creștine, conceptul respectiv născându-se ca o completare a  disciplinei teologice, apărută mult mai devreme, care se preocupă de istoria și monitorizarea disputelor și controverselor ecleziastice, având în limba engleză denumirea de polemics.

În limba română pentru denumirea respectivei orientări teologice este folosit substantivul irenism, considerat un împrumut din limba franceză, cuvânt ce denumește și „atitudinea de înțelegere manifestată între persoane de opinii diferite, în special între creștinii de confesiuni diferite.”

Termenul similar al acestuia în limba engleză este noțiunea irenicism  care desemnează totalitatea eforturilor sociale sau ideologice ce au ca scop promovarea păcii. Acest cuvânt este folosit de exegeți pentru a denumi un curent în dezvoltarea gândirii teologice irenice, bazele căruia a fost pus de către scriitorul umanist Erasmus, gânditorul care demonstrează în scrierile sale atât teologice, cât și politice, o atitudine irenică față de subiectele abordate. Deși neînregistrat încă în dicționarele explicative ale limbii române, lexemul irenicism apare și în contexte românești:

Uneori cred că, în ricanările mele împotriva irenicismului, aduc ceva din propriile mele carenţe umane (ideea după care binele lucrat poate fi apoi regretat, că se ajunge să-ţi parã rău de binele lucrat. http://il-saggiatore.blogspot.ie/2008/11/iisuse-cel-nepatruns-care-luminezi-

Vechiul concept de Pace este reflectat și în numele propriu grecesc Eiran din care au derivat variantele Irina, Irene, Irena Irineu și Arina întâlnite la diferite popoare și reprezentând personificarea acestei noțiuni ca un indiciu în plus al conținutului său spiritual referirtor la existență ca stare etică asumată, înțeleasă și necesară.

Înțelesurile vocabulelor grecești reflectă Pacea ca pe un concept fundamental care definind modalitatea de conviețuire în lume, transgresează limitele terestre ale vieții sociale contingente, proiectându-se de la realitățile sufletești și omenești la cele cosmice și divine, iar omul apare ca agent și responsabil etic de instaurarea și păstrarea păcii.

Proiectarea în chipuri însuflețite a credințelor, principiilor, legilor și regulilor care guvernau existența umană în vechile civilizații demonstrează deopotrivă importanța omului în materializarea lor, precum și spiritualizarea acestuia pe măsura participării sale la transpunerea pragmatică a respectivelor idealuri de viață. Imaginile acestea oglinditoare de concepte sunt la fel de complexe ca și abstracțiile lingvistice ce le exprimă și  acest fapt ne sugerează parafrazarea  vechii dileme asupra întâietății gândirii imaginative sau abstracte, dacă abordarea dezvoltării cronologice a gândirii umane va fi fiind una validă.

Din vechea și închegata viziune asupra Păcii ca stare existențială necesară și naturală derivă valențele acesteia ilustrate de varietatea expresiilor ce redau diferite nuanțe relaționale, precum:  A da, a lăsa, a avea, a merge (în) pace  sau care desemnează stări psihologice, precum ar fi: A face, a strica pace(a) ce descriu realități înfăptuite la nivel social.

Dar nimic nu este mai sublim decât sentimentul de pace izvorât din frumusețea irenică a textelor liturgice asemenea  „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în Pace…” , scrieri, Adevărul cărora își face loc spre rațiune pe calea inimii, zidind în ființa noastră un nou mod de a fi – mai îngăduitor, mai înțelegător, mai iubitor și mai fericit și învățându-ne să privim la propria existență – individuală și socială – cu Înțelepciune Irenică care este expresia celei mai autentice Libertăți – a celei Spirituale.

Autoare: Valentina Tofan

 

Sursă foto: https://www.wikiart.org/en/peter-paul-rubens/allegory-on-the-blessings-of-peace-1630